Sînt momente cînd am o stare sufletească pe care nu o pot reda pe foaie . Mă simt NUŞTIU CUM . Şi în loc să iau pixul şi să mă exprim , eu stau şi mă uit în gol în timp ce gîndurile mele împletesc nodul morţii . . . Îmi închid camera de parcă dacă o fac mă treleportez în alt univers . . . mă izolez . Şi plus la toate , muzica oferă o atmosferă mai grea , o face ireală . . . Toate astea se petrec noaptea . De ce noaptea? Noaptea e rece , e linişte , e întunecată . . . Noaptea e ideală . Şi dacă noaptea ar fi palpabilă aş lua-o ca o plapumă şi m-aş înfăşura complet în ea . Şi sînt sigură că m-aş simţi mult mai bine ca în patul pe care îl am acasă .
