Frămîntări .... [ 23.02.2014]
Ştiţi ce mă întreb eu cel mai des ? De ce anume cu oamenii care te-au rănit , ai cele mai frumoase amintiri ?
Privesc în trecut de parcă m-aş uita la o comedie dramatică . Aş vrea să merg spre viitor cu mîinile întinse spre noi orizonturi şi să nu mai privesc în trecut . Dar sînt nevoită să întorc capul de fiecare dată cînd mă simt un pustiu care pur şi simplu îşi duce existenţa. Mă uit la momentele unde eram fericită . Acum totul pare atît de banal ..hmm . Îmi citesc amintirile din agendă şi îmi văd treptat schimbarea. . Şi chestia e că am amintiri frumoase care ar trebui să mă înveselească , însă ele dimpotrivă mă usucă . Cred că e din cauza că le-am pierdut . Aş vrea să le şterg precum uit dimineaţa visul . Nu vreau să am amintiri cu persoane care mi-au dat speranţe , m-au făcut fericită la un moment şi tot ele m-au făcut astfel . Cînd eram mică mă temeam de singurătate. Acum însă aş sta o eternitate în ea . M-aş ascunde în întuneric şi aş sta ghemuită gîndindu-mă la toate rahaturile vieţii . Mai bine e să fiu singură şi eu însuţi decît să am o multitudine lîngă mine şi să fiu nevoită să port mască .

