Uneori mi-e dor de toc şi foaie . Mi-e dor să-mi transcriu gîndurile pe hîrtie , şi să le citesc răsfoind agenda . Mi-e dor de agendă . . . Mi-e dor să aud cum scrie pixul şi cum mă înjur cînd fac greşeli . . . Mi-e dor să desenez diferite caricaturi pe foi cînd nu am ce face sau să scriu diferite banlităţi numai pentru a umple foaia . . . Mi-e dor de momentele alea cînd plîngeam scriind ceva ce mă frămînta .
Săraca hîrtie , numai ea ştie căte lacrimi am vărsat pe ea . Săracul pix , de cîte ori a fost aruncat în apogeul emoţiilor . Săraca tăcere sau bietul întuneric. . .
. . . . . . . . . Şi atît de multe emoţii sînt legate de lucruri atît de mici . . . . . . . . . . . .
Ador la nebunie momentele cînd muzica îşi ia zborul din boxe sau căşti şi se face palpabilă . Se topeşte în aer pînă cînd îţi intră sub piele şi îţi provoacă astfel fiori care străbat tot corpul . Te simţi un tot întreg cu muzica , şi ai vrea ca momentul dat să nu se oprească niciodată iar muzica să cînte la nesfîrşit . . . Nu mai vezi pe nimeni , nu ai nevoie de nimic , numai să nu fii abătut din momentul magnific . Se întîmplă rar , dar cred că a fost cu fiecare dintre noi . :3
.png&container=blogger&gadget=a&rewriteMime=image%2F*)
.png){kind=link}